Trec prin dreptul remuşcării
Cu o lacrimă de sînge
Căutând visul chemării
Printr-un gând ce mă frînge.
Cînd se scaldă ziua-n noapte
De pe drumuri mă găsesc
Şi-mi smulg gîndul tinereţii
Ca să-mi am drum pămîntesc.
Noapte-aprinde-n ziuă neguri
Şi pe ceruri apun stele,
Mă desprind dintre întreguri
Ca să trec şi eu cu ele.
Mă trezesc apus de vreme
Reclădind un mal surpat,
Încă n-am de ce mă teme
Cât iubesc nu am păcat.
Sub lumina rece-a sorţii
Umbrele stau să apună,
Dar sunt semn de stâlp al porţii
Când mi-e sufletu-n furtună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu