cei ce cred că doi e doi
Ca întreg firesc al vieţiipână chiar spre cea de-apoi,
Încă mai avem o şansăde-a trăi în mod real
Adevărul ce dă forţade-a fi val şi de-a fi mal.
Dacă încă mai există,
cei ce dau clipei temei,
Regăsind în fapta firii,ca urmare şi pe trei,
Încă poate, omenirea,să privească-n viitor,
Acceptând, fără tăgadă,că iubirile nu mor.
Dacă încă mai există
cei ce merg, în doi, la pas,
Prin deşertăciunea vieţii,când doar ea le-a mai rămas,
Încă se mai poate spunecă prezentul e etern
Şi dezmăţul fără marginiare un picior de lemn.
Dacă încă mai există
cei ce albul îl văd pur
Doar când nu-i atins de negrulce-i stă totuşi împrejur,
Încă vom găsi putereade-a vrea a ne curăţi,
De-a trăi şi restul vieţii,fără-a ne mai murdări.
Dacă încă mai există
cei ce-n urmă nu privesc
Şi de “doi” nu le e temă,pe “unu” nu-l prea-măresc,
Încă viaţa-şi are dreptulde a nu-şi dori muri,
Încă-şi are omul sensul,de-a trăi şi de-a iubi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu