Astăzi eşti şi n-ai folos,
Gheaţa-i spartă doar de frig
Şi ca un nebun îţi strig:
Viaţa-i viaţă cum vrea ea,
N-are cum fi altcumva,
Totu-i vechi, nimic nu-i nou,
Chiar şi-un gînd are ecou...
Să plîngi iar pădure-n gînd
Că vei fi la joagăr rînd,
În lumina din lumini
Poţi să vezi şi mărăcini.
Nu în pace ci-n război
Mor cei bravi şi-ajung eroi,
Pe Pământ luptele-s vechi
Între şoapte neperechi.
Să plîngi iar copac stingher,
Cît ai fost plin de mister
Aiscos adevăr din sorţi
Şi-ai reînviat din morţi.
La-nceput multe-s doar vis,
Fără iz de compromis,
Cînd absurdul e firesc,
Vieţile se războiesc.
Însă plîng la fel şi eu
Şi voi fi un plîns mereu,
Cît mai pot să mă mai îngîn
Înrobit să-mi fiu stăpîn.
Viaţa ca viaţă se vrea,
Nu doar gând în mintea mea,
Gîndul, cînd n-are ecou,
Se vrea umbră de cavou...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu