Vorbesc cu tine şi îţi spun de toate, Acolo, sus, e dat să ne-ntâlnim, Ceea ce crezi acum că nu se poate Vom fi... va fi... de noi n-o să fugim...
Şi-ţi spun... şi ştiu... stihii pe drum se-arată Să-ţi spună să te-ntorci, că e normal... Le ştiu că le-am văzut cândva, odată, Când m-atrageau spre al pierii val...
Doar ţie-ţi spun ce altora n-aş spune, Şi ai să ştii povestea-mi întru tot, În tine, tot ce spun, o să se-adune, Tu vei vorbi de eu n-am să mai pot...
Şi am să-ţi scriu de n-o să am puterea Cuvântul să-mi auzi când îl rostesc, Pe de-a întregul, nu doar ce îmi e vrerea, Din tot ce-nseamnă traiu-mi omenesc...
Am aşeptat destul... pot încă-o viaţa, Dar azi ni-i dat a fi înălţător, Chiar dacă suflete se vând în piaţă Eu ştiu, că-i dat, prin tine, să nu mor...
De-aici, de unde sunt, din depărtare, Spre cer privesc şi-l văd ca e-nnorat, Şi-ţi scriu, fetiţa mea, când vei fi mare Să ştii că de-am tăcut, nu te-am uitat.
Privirea mi se-nvârte printre stele, De te-aş găsi... măcar să te privesc, Eu ştiu că tu acum te joci cu ele Şi trei Arhangheli jocul ţi-l păzesc...
Tu amintiri nu ai deloc cu mine, Şi-i drept că nici nu spun ceea ce fac... De-aş fi putut aş fi venit la tine... N-am cum, fetiţa mea... De-aceea tac!
De-o fi s-apuc, cândva, o zi, o noapte, Povestea vieţii mele am să-ţi spun, Şi nu să plâng, sau, prefăcut, în şoapte, Să crezi că doar cuvinte mari adun.
Am înţeles în felul meu ce-i viaţa, N-am luat modele, n-am trăit supus, Şi-a trebuit cu capul să sparg gheaţa Ca să privesc nu-n jos, ci doar în sus...
Îţi scriu, din trista mea îndepărtare Ceea ce cândva-n cărţi o să citeşti, Să fii mereu frumoasă, să creşti mare Şi tot ce-ţi vei dori să împlineşti.
În ziua-aceasta eu îţi sunt departe, Şi pot să merg, cât dat îmi e, la pas, Nici de-a visa frumos eu nu am parte... Doar sufletul e tot ce mi-a rămas...
Acum în viaţa asta, eşti prea mică Să pot măcar cu tine să vorbesc... Să nu te temi, să nu îţi fie frică, De spusa celor ce, prin spate doar, lovesc.
Azi sunt sărac, dar eu tot am puterea Să nu mă ştiu un vierme, târâtor... De voi pleca, eu n-am să-ţi las averea, Dar numele-ţi va fi nemuritor.
Fetiţa mea, mă iartă… tac, dar scriu... Să ştii că tatăl tău e încă viu...
